Făcând un scurt intro pentru acest articol, pot spune că dacă n-ar fi existat revista Historia, poate n-aş fi redescoperit-o pe Ecaterina Teodoroiu, celebra eroină de război pe care unii dintre noi o ştiam doar din basme sau mituri. Pentru acest lucru trebuie să le mulţumesc celor de la Peninsula, care au oferit gratuit două reviste interesante, din punctul meu de vedere: Historia şi Ştiinţă & Tehnică.
Am topit cele 34 de pagini din rubrica intitulată „Dosar Ecaterina Teodoroiu”. Mai erau numerate alte nume importante ale unor femei ce au schimbat istoria României. De aceea, mi-am spus că ar fi interesant, frumos şi util să creăm un serial cu aceste personaje istorice, personaje cheie extrem de importante. Am ales să începem cu Ecaterina Teodoroiu, fiindcă numărul revistei Historia din luna mai îi este dedicat.
Pe numele său adevărat, Cătălina Toderiu s-a născut la data de 14 ianuarie 1894, Vădeni, judeţul Gorj. Cărţile istorice au dus la o mitizare a Ecaterinei. Ţin minte că atunci când eram mai mică existau cărţi în format A4, mari şi cu imagini, ce prezentau mituri şi fapte istorice. Acolo era prezentată si Ecaterina Teodoroiu – la vârsta aceea, credeam că acele istorisiri erau doar basme.
Din paginile revistei Historia am putut afla că Ecaterina a vrut să se înscrie în Compania a 8-a, Regimentul 18 Gorj alături de singurul ei frate rămas în viaţă (ceilalţi fraţi fiind omorâţi în război în a doua invazie a nemţilor din Târgu Jiu, din Primul Război Mondial).
Alături de acesta, Ecaterina „a luptat cu arma în mâna lângă fratele său, constituind un adevărat exemplu eroic pentru soldaţi, cu care a îndurat toate greutăţile şi de care nu s-a despărţit niciun moment, chiar când compania pornea la asaltul cu baioneta”, după cum spunea căpitanul Liviu Teiuşanu – comandant al Companiei a 2-a Elevi din cadrul Şcolii Militare de Infanterie Iaşi – într-o scrisoare adresată locotenentului-colonel Traian Stârcea.

Înainte de a lupta pe front alături de ceilalţi soldaţi, Ecaterina s-a înrolat în cohorta „Domnul Tudor” din Targiu jiu, pentru a îngriji românii răniţi din Primul Război Mondial. „…sunt sublocotenent şi plec din nou să caut glonţul pe care va scrie glorie sau… moarte pentru ţară”, spunea Ecaterina, după ce scăpase din mâinile germanilor, şi, rănită fiind, aceasta a ales să lupte alături de ceilalţi soldaţi într-un atac de baionetă, după ce ultimul ei frate murise.
La 4 august 1917, Ecaterina Teodoroiu şi-a încetat viaţa pe pământul românesc (primind ironic două gloanţe în cap când unităţile române se retrăgeau). Însă, „Eroina de la Jiu” va rămâne în memoria noastră pentru totdeauna, reprezentând un brav model, atât pentru femeile, cât şi pentru bărbaţii care activează în domeniul militar.

În fine, putem spune că Ecaterina Teodoroiu, ca personaj istoric, poate reprezenta un mit; însă, dacă vorbim despre faptele sale săvârşite, acestea bat cu siguranță realitatea. Dacă ar fi trăit, Ecaterina şi-ar fi îndeplinit datoria pe care şi-o propusese: să îşi răzbune familia şi neamul. După, probabil, s-ar fi îndrăgostit, şi-ar fi întemeiat o familie şi ar fi trăit în pace, poate până la cel de-al Doilea Război Mondial, unde cu siguranţă şi-ar fi îndeplinit idealul.

Filmografie:
„Ecaterina Teodoroiu: Un episod în jurul Ecaterinei Teodoroiu, fecioara de la Jiu, înscenat cu concursul Armatei”, 1921. În regia lui Nicolae Barbelian;
„Ecaterina Teodoroiu”, 1930. În regia lui Ion Niculescu-Brună;
„Ecaterina Teodoroiu”, 1977. În regia lui Dinu Cocea.
Bibliografie selectivă:
Broşteanu, E. (1917, ianuarie – septembrie). Darea de seamă asupra operațiunilor executate pe zile. Jurnalul de operații.
Brosşteanu, E. (1917). Raportul nr. 165.
Constantin, B. (1928). Biografia Ecaterinei Teodoroiu.
Gâju, D. (2010, februarie 10-16). Înger al răzbunării şi cronicar de front. Observatorul Militar(nr. 6).
Gâju, D. (2012). Istoria presei militare. Târgovişte: Editura Bibliotheca.
Kirițescu, C. (n.d.). Istoria războiului pentru Întregirea României 1916-1918 (Vol. I).
Monitorul Oficial, (1917, februarie 11). nr. 292.
Pomponin, C. (n.d.). Memoriu asupra activității eroinei Ecaterina Teodoroiu, în partea a doua a Companiei cu Regimentul 43/58 Infanterie.
Teiuşanu, L. (1917). Raportul nr. 11 din februarie 1917. Scrisoare catre Traian Stârcea.
Teodoroiu, E. (1921). Cum mi-am facut datoria. Viitorul Țării(nr. 101-102).
Teodoroiu, E. (n.d.). Scrisoare privind acordarea sprijinului comandamentului Diviziei 2 Infanterie.
Sursa imagini: Revista Historia
Ce frumos 🙂 Eu nu auzisem de ea inainte (shame on me!), deci iti multumesc pentru articol :3 Sunt curioasa cine urmeaza
Eh… Şi eu am auzit de ea citind cărţi de istorie. La şcoală nu ne învaţă astfel de lucruri. Poate n-ai auzit şi din cauză că autorii manualelor sunt sexişti :))
Tot ce e posibil :))
P.S.: Am anunţat pe pagina blogului cine urmează. Indiciu: fostă doamnă comunistă.
https://www.facebook.com/LaBelleCritique
Ah, sunt foarte aiurita in lumea virtuala dupa o luna de pauza :)) Multumesc frumos! De aia chiar ca am auzit si eu :))
Nu-i nimic! Te înţeleg! Şi eu am postat mai rar, nu prea am avut activitate intensă-
P.S.: Ţi-am urmărit post-urile, chiar dacă nu am comentat 😀
Tot timpul ajung sa lenevesc vara…
Mm, silent stalker, me likey! <3
Nu-i pentru ce. O să fie intrigant articolul, promit! 😀
[…] Serialul „Femei care au schimbat istoria” a început cu Ecaterina Teodoroiu, Eroina de la Jiu. De data aceasta, avem un nou personaj a cărui radiografie va fi prezentată în […]