Les ART Files: Emil Costruţ şi fotografia de modă văzută prin filtrul black & white

Pe Emil Costruţ l-am cunoscut la festivalul Peninsula din acest an, când venise cu un proiect pentru site-ul Flash Me, fotograf fiind. Am intrat repede în vorbă (am aflat că amândurora ne place South Park, printre altele) şi mi-am dat seama că este unul dintre cei mai cool (cool fiind puţin spus) fotografi de modă de la noi din Cluj-Napoca şi nu doar atât.

Am vrut să ştiu mai multe despre el şi l-am întrebat de unde este, în ce an s-a născut şi ce anume studiază. Mi-a răspuns că este din Oradea, că face parte din generaţia ’92 şi că este student la facultatea de Informatică la Babeş-Bolyai, de un an bun fiind mutat în Cluj.

Pe atunci, singurul lucru bun care i se întâmplase recent”, spune el.

Emil foto Christian Devour
Emil Costruţ, fotografiat de Chris Devour

          „Pe lângă eşecuri şprobeme, am observat şi faptul că mă distanţasem enorm de vechii mei prieteni, atât din vina mea cât şi a lor, până când la un moment dat s-a produs şi ruptura. Însă, tot la Cluj am întâlnit oameni noi cu orizonturi largi, care apoi urmau să îmi devină foarte apropiaţi, prieteni care îmi sunt azi mentori, şefi: oameni pe care mă bucur că i-am cunoscut.”, mi-a mai povestit Emil.

Am vrut să „sparg gheaţa” şi l-am întrebat de ce îi place atât de mult fotografia black & white. Mi-a răspuns că prima oară a început sa fotografieze modelele cu un aparat Smena şi film Ilford şi, că, de aici crede că i se trage pasiunea pentru fotografiile b&w.

           „Ca diferenţă între b&w şi color mi se pare că prima este mai dramatică, există contraste lumină-umbră care în color sunt mult mai puţin sesizabile, volumetria corpurilor e mai pronunţată. Pe lângă asta, fotografia b&w  transmite mesajul într-o manieră mult mai agresivă.”, a clarificat el.

Madalina Chilici 1
Fotografie semnată de Emil Costruţ, publicată pe site-ul Vogue Italia. Model: Mădălina Chilici
Calina Cenan
Color versus Black & White. Model: Călina Cenan
Chanel
Chanel love. Model: Mădălina Chilici

Am fost extrem de curioasă să aflu de unde şi cum a pornit dragostea pentru fotografia de modă, iar Emil mi-a satisfăcut curiozitatea:

          „În casă erau mereu împrăștiate reviste glossy pe care le citea mama şi nu îmi plăceau. Dar, a venit momentul acela când m-am îndrăgostit iremediabil de industria modei. Nu mai ţin minte exact când s-a întâmplat asta, cred că la sfârşitul lui 2007, la câteva luni după ce murise Isabella Blow. Am văzut un documentar despre viaţa ei şi am rămas fascinat: de rele şi de bune, de cât de mult a contribuit şi cât de puţin a fost răsplătită, de câţi oameni a descoperit şcâte cariere a propulsat, totul pentru ca în final să uite toată lumea de ea. Pe lângă asta, mereu mi-au plăcut oamenii ciudaţi. Ea şPhilip Treacy erau o conjunctură ciudată, ca un getaway de la realitate.

După ce criterii îţi alegi modelele pe care le fotografiezi?”, am întrebat. Mi-a spus că înălţimea este foarte importantă, însă, pentru el, faţa are o importanţă primordială. Îi plac „fetele cu o mimică expresivă sau cu ceva ce multă lume ar zice că e urât”. A mai adăugat şi că „îl plictisesc feţele spălăcitecomunepăpuşile pe care le găseşti cam oriunde”.

Orase 1 2 3 - Berlin, Chicago, Cote d'Azur
Berlin, Chicago, Cote d’Azur, imaginate de Emil Costruţ
Orase 4 5 6 Hong Kong, San Francisco, Rio
Hong Kong, San Francisco, Rio de Janeiro, imaginate de Emil Costruţ

          „O caracteristică mai şocantă te scoate din mulţime, în sensul bun zic eu: sprâncene groasepistruistrungăreaţăproporţii anatomice anormale, toate mi se par interesante şi sunt sigur că pot fi exploatate din punct de vedere estetic”. A spus că ceea ce îl diferenţiază pe el de ceilalţi fotografi ar fi „preferinţele lui ca şpoziţii şculorile în care editează”. Îi plac foarte mult „poziţiile nenaturale şchinuite, făcute să pară total normale şi banale”.

Cu alte cuvinte, putem spune că Emil îmbrăţişează şi exploatează (într-un sens bun, bineînţeles) Estetica Urâtului.

 Idealul feminin se împarte între femeile pe care Emil le apreciază şi care i se par frumoase: Agyness DeynKristen McMenamyIsabella BlowDaphne GuinnessStella TennantGrace CoddingtonDonatella VersaceEmmanuelle Alt. „Printre ele sunt şi femei care nu sunt frumoase la modul clasic şi convenţional, dar prin toată imaginea, munca şi alura lor sunt frumoase aşcum trebuie”, mai completa Emil.

 

Astrid Tirlea
Astrid Ţirlea, fotografiată de Emil Costruţ

Dorind să aflu care sunt calităţile unui fotograf de modă, Emil mi-a răspuns într-un mod reflexiv, gânditor oarecum, următoarele:

          „Asta încerc să aflu şi eu, tocmai din cauza aceasta voi intra în 6 luni de pauză în care voi face mult research şi voi învăţa şi mai mult. Vreau să lucrez la stilul meu. Promit să revin (şi să devin) mai bun decât acum. Am jonglat cu foarte multe joburi în ultimele 8 luni, plus şcoală, proiecte (altele decât foto), traduceri şi poze, am ajuns să dorm câte 3 ore pe noapte şi nu am fost foarte mulţumit de ceea ce am lucrat pe cât mi-aş fi dorit. Simt că am dezamăgit oameni care mi-au oferit o şansă. Nu ştiu să îmi organizez timpul absolut deloc.

       Elizaveta PorodinaSteven KleinSteven MeiselRuven AfanadorHelmut NewtonSolve SundsboDavid Lachapelle, Javier Vallhonrat sunt câteva nume ale unor fotografi de modă internaţionali care îl inspiră pe Emil Costruţ. Dintre fotografii români de modă, Emil admiră munca lui Oltin Dogaru şi Enrique Badulescu. Perioada lui preferată din istoria fotografiei este cea din anii ’50 până în anii ’80, „când Helmut Newton spărgea toate tiparele clasice şi împingea fotografia de modă într-o zonă puternic erotizată.” Dintre casele de modă favorite ale lui Emil le putem aminti pe următoarele: Gareth PughIris van HerpenAlexander McQueen şi Chanel.

Daiana Popa-horz
Daiana Popa, fotografiată de Emil Costruţ

Tot vorbind despre fotografia de modă din România, l-am întrebat ce crede despre situaţia României în acest domeniu, răspunzându-mi următoarele, fără a ezita:

      „Fotografia de modă este de calitate  şi la noi în România. Atât partea comercială, cât şi partea high-fashion. Oltin Dogaru a făcut nişte editoriale şi coperţsuperbe în ultimul timp. Ce aş dori  foarte mult să văd este un stil românesc, de-al nostru. Nu port popular re-re-re-re-re-reinventat, ci un iz românesc. Pentru cineva din industrie e destul de uşor de plasat geografic o poză la prima vedere. Există o diferenţă clară de stil între pozele din Vogue US sau Vogue Paris. Dar, din nou, crearea unui canon aparte pentru România e un efort comun între fotograf, stilist, artist, makeup şi hairstylist.”

UAD 2013 Andreea Castrase 2-horz
Gala UAD 2013. Designer: Andreea Castrase
UAD 2013 Flavia Daroczi 2-horz
Gala UAD 2013. Designer: Flavia Daroczi
UAD 2013 Ligia Tarcea-horz
Gala UAD 2013. Designer: Ligia Tarcea

 

Bineînţeles, trebuia să existe şi o întrebare clişeică, dar destul de importantă, având în vedere că Emil este un om care se află tot timpul în mişcare (nu are doar un singur job). Ce urmăreşte Emil să realizeze în viitor? Răspunsul a fost pe măsură:

          „Vreau să lucrez în industria asta, vreau să îmi văd numele în revistele glossy, scris mic şi în colţ, vreau petrecerile scumpe şi afterparty-urile scăpate de sub control, vreau să fac sacrificii, să am imaginea perfectă şi să fiu departe de asta în sinea mea.

Campanie Diana Flore-horz
Shooting organizat pentru revista Samizdat şi Kontakt Design. Curator: Astrid Ţirlea. Designer: Diana Flore
Campanie Astrid Tirlea
Proiectul “Witching Hour”, realizat pentru Kontakt Design, broşură lunară.
Campanie Astrid Tirlea 5
Alexandra Bendre şi Ioana Chişiu, fotografiate de Emil. Campanie iniţiată de Flash Me. Designer: Astrid Ţirlea

Şi, un fel de Post Scriptum de la Emil Costruţ pentru cititori:

          „Ce aş vrea înţeleagă lumea este că în spatele unui shooting e mult mai mult decât un fotograflumini şmodel. E o întreagă echipă care foarte rar primeşte toate creditele necesare. Pe lângă noi mai există make-up artis-tul şi hairstylist-ul, stilistul, organizatorul, asistentul. Suntem ca un motor: nu putem spune că munca unuia dintre noi e cea mai importantă, dar, fără oricare parte,  produsul final nu există. E foarte mult stres şi foarte multă muncă în spatele unui shooting.

După ce conversaţia noastră a ajuns la final, mi-am dat seama că Emil Costruţ este unul dintre acei tineri artişti care promit şi (îndeplinesc) lucrurile  pe care şi le propun. Tocmai de aceea am luat decizia să păstrez legătura cu el. Cine ştie…? Poate, în viitorul apropiat sau îndepărtat va avea ocazia să lucreze la una dintre marile reviste ale lumii la care mulţi visează. Şi sunt sigură că va reuşi.

Sper că v-a plăcut al doilea număr de ART Files (dacă e aşa, puteţi da un share apăsând butonul de mai jos).

Cu drag,

Alexandra

P.S.: Staţi cu noi, fiindcă zilele următoare urmează al doilea articol din serialul „Femei care au schimbat istoria“!

Fotografii: Emil CostruţChris Devour.

Comments 0

Leave a Reply

%d bloggers like this: