Poveşti, amintiri şi idei revelatoare: Interviu cu designerul Călina Langa (I)

 

          V-am mai povestit de Călina Langa. Am avut ocazia să stăm de vorbă la un interviu pe care mi l-a acordat şi în care mi s-a destăinuit, scormonind prin cutiuţa cu amintiri după fapte, evenimente trăite, dar am aflat şi detalii despre munca sa, în premieră. Vreau să vă spun că întrebările (la fel ca şi răspunsurile) au fost extrem de spontane, lucru care sper să nu deranjeze. Mai vreau să adagug că atunci când realizez un interviu, pe mine mă interesează povestea celui intervievat. Mă interesează să ştiu despre el, despre experienţele trăite şi să aflu care este viziunea proprie asupra lumii.

Călina Langa fotografiată de Crina Prida
Călina Langa fotografiată de Crina Prida

          Lumea a apreciat interviul cu Emil Costruţ pentru rubrica ART Files. Acel interviu a fost făcut pe Internet, deşi pare că este face to face, nu screen to screen. A fost la fel de spontan ca şi acest interviu pe care urmează să vi-l prezint şi care va avea două părţi (fiindcă este foarte lung): una despre activitatea Călinei (ca designer vestimentar, ca blogger, ca şi promoter al frumosului) şi una despre experienţele trăite de ea în perioada comunistă. Bineînţeles, vom începe azi cu prima parte (lăsăm ceea ce este mai palpitant la urmă, nu?). Acesta este primul interviu live pe care îl fac după o lungă pauză. 

          Într-o zi de duminică m-am întâlnit cu Andreea Marcu (prietena Călinei şi PR-ul ei) şi micuţa ei, Sophia, care m-au condus la atelierul Călinei Langa. Călina ne-a ajuns din urmă şi, pe drum, am dat mâna şi am făcut cunoştinţă: „În sfârşit ne cunoaştem în mod oficial”, i-am spus, fericită fiind. Primul lucru la care mă uit când mă întâlnesc cu o persoană (cu atât mai mult dacă este o persoană nouă) este îmbrăcămintea. Ştiu, pare superficial, dar modul în care ne îmbrăcăm spune multe despre noi. Dacă stau să fac o radiografie a look-ului de atunci al Călinei, pot spune că era îmbrăcată într-un stil à la Jean-Paul Gaultier: pantaloni trei-sfert în carouri, având unele asimetrii, ciorapi roşii, plus un colier sub forma unui dreamcatcher la gât, la care se mai adaugă şi o tunsoare with a french touch.

 

          Într-un final, am ajuns în atelierul Călinei. Nu am mai fost niciodată într-un atelier şi întrebam la fiecare pas dacă pot să fac cutare lucru sau nu. Am primit permisia să aranjez unele lucruri pentru a putea înfăptui, din punct de vedere fotografic, radiografia atelierului Călinei. Am început să pipăi materialele, rochiile care stăteau cuminţi aşezate pe umeraşe.

DSCF5479
La Mode Ilustrée – Tablou din atelierul Călinei

          Cred că am avut dintotdeauna o obsesie pentru materiale din cauza mătuşii mele, care lucrează de foarte mulţi ani în confecţii (şi care m-a învăţat când un material este bun sau nu) şi care mă ducea de multe ori la lucru cu ea. De obicei, mă strecuram sub mesele imense unde se găseau zeci de suluri de materiale. Ei bine, când am văzut creaţiile, materialele şi broderiile Călinei din atelierul său, am retrăit aceeaşi senzaţie din copilărie.

          Ne-am aşezat, într-un final şi am început să îi povestesc că citisem mai multe interviuri acordate de ea unor ziare şi televiziuni. Am asigurat-o că nu îi voi pune întrebări de genul: „De ce sunt hainele tale scumpe?” şi am întrebat-o cum a fost perioada în care a desenat globuri pentru Arta Jucăriilor. Călina mi-a răspuns râzând:

          „Terminasem clasa a XII a,  si pe vremea respectivă, când terminai liceul trebuia obligatoriu să fii încadrat în câmpul muncii. Eu, terminând secţia de grafică, aveam calificarea desenator executant şi am primit repartiţie la Arta Jucăriilor. N-am intrat din primul an la facultate şi am ajuns să pictez pe globuri, chestie care la momentul respectiv părea absolut dramatică! (râde). Acum îmi amintesc amuzată… Era un program cumplit: la ora 4:30 dimineaţa mă trezeam, iarna, ca să fiu la 5:45 în fabrică. E o experienţă care parcă a fost dintr-o altă viaţă, sincer.

 

DSCF5467 COPY
20s Style – Supliment rar din revista Vogue

          „Am înţeles că anul următor ai intrat la Textile.”, am spus eu.

          „Da, asta fost primul an după ce am terminat liceul (atunci când am lucrat acolo)”.  Către Andreea Marcu, râzând: „Ţi-am zis că mă întoarce în trecut…!

          „Din ianuarie 1988 am mers doar cu jumătate de normă, ca să mă pot pregăti pentru facultate (pentru că pe vremea aceea la Arte Plastice era o concurenţă incredibil de mare) și din vara anului 1989 am intrat la facultate, la secţia Textile, iar Textilele erau la seral (la vremea respectivă erau secţii la seral şi la actualul UAD). Din toamna aceluiaşi am activat o vreme ca şi grafician la Întreprinderea Cinematografică din Cluj (care acum nici nu mai ştiu dacă există). Trebuia să lucrăm fiindcă eram secţie de seral, după care au venit evenimentele din decembrie 1989 şi din ianuarie 1990, am trecut cu toții la zi,  pentru că intrase totul în normal (cel puţin aşa părea).

DSCF5477
Moda. Triumful unui epifenomen (teza de doctorat) şi piesă vestimentară din colecţia Motion Diva, 2012

          De când am văzut-o prima dată pe Călina (la prezentarea de modă organizată de Şcoala Populară de Artă din Cluj, Tudor Jarda) am vrut să o întreb care este perioada ei favorită din istoria modei. Nu am prevăzut răspunsul, însă:

          „Uite ce întrebare… stai să mă gândesc. Mie cred că îmi place perioada anilor ’20 cel mai mult, din punct de vedere al formei şi al ornamenticii. Pentru mine, femeia trebuie să nu fie atât de explicită vestimentar, cât mai degrabă să sugereze, ori, epoca respectivă mi se pare cea mai sugestivă din punctul acesta de vedere. Femeile erau feminine și deopotrivă aveau și un aer  androgin, din punct de vedere al siluetei. Şi, dacă facem referire la perioada respectivă, putem să aducem în discuţie si Marele Gatsby (n.r. filmul din 2013) cu costumele actuale, cu toate că şi costumele de la primul Gatsby (n.r. filmul din 1974) sunt extrem de interesante.”

          Către mine şi Andreea: „Dar ştiţi că Prada s-a ocupat de costume pentru film, nu? Au o lucrătură pe ele de plângi!

Piesă vestimentară din colecţia Motion Diva, 2013 by Călina Langa
Piesă vestimentară din colecţia Motion Diva, 2013 by Călina Langa. Aplicaţii din sticlă de parbriz.

          Şi, bineînţeles, am vrut să ştiu ce designeri o inspiră pe Călina, spunându-i că eu consider această întrebare clişeică, dar că sunt curioasă să ştiu răspunsul:

          „Ce designeri mă inspiră? Nu, că îmi place (n.r. întrebarea)! Stai să mă gândesc. Hm… Haider Ackermann, Yohji Yamamoto şi tot ceea ce înseamnă design-ul japonez. Dar, asta nu pentru că eu aş face acest gen de design. Este ceva ce doresc să fac sau genul de vestimentaţie pe care mi-ar plăcea să îl fac, dar pe care nu pot să îl fac în România, din păcate. Genul de design pe care pe care l-au propus şi îl propun japonezii se adresează unor elite culturale, lucru pe care noi, din păcate, nu prea îl  avem pe aici.

Motion Diva 2012 2
Detalii din colecţia Motion Diva, 2012 by Călina Langa. Aplicaţii din sticlă de parbriz.

          Urmăresc activitatea Călinei constant şi mi-a atras atenţia, în mod special Rochia Calendar. Am aflat detalii preţioase (şi în premieră!) despre acest proiect:

          „Rochia Calendar a fost un proiect pe care l-am gândit pentru ilustrarea cât mai potrivită a ceea ce suţineam în teza mea de doctorat (n.r. Moda. Triumful unui epifenomen). A pornit absolut subiectiv – nu ştiu câtă lume ştie treaba asta – de la nişte postări de pe blogul meu personal  (n.r. Diva şi Divanul). În decursul anilor am remarcat, în timp ce îmi revizitam din când în când blogul, că au existat câteva piese vestimentare care au punctat anumite momente din existenţa mea. La un moment dat, am avut această bruscă revelaţie cum că momentele  de creaţie, rochiile şi tot ceea ce fac sunt sinonime cu evenimente din viaţa mea, lucru pe care nu foarte multă lume îl ştie. Pentru cineva, o rochie poate pur şi simplu să însemne doar o rochie. Însă, în spatele rochiei respective pentru tine, ca şi creator şi designer se ascunde o lume sau o poveste întreagă. Am legat ideea aceasta de ideea de trecere a timpului şi trecerea femeii prin sezoanele de modă, ea fiind,cumva, obsedată să ţină pasul cu ceea ce se propune mereu ca schimbare în fiecare sezon. Rochia Calendar este un proiect la care chiar astăzi mă gândeam şi care va fi, probabil, tradusă într- o colecţie din patru piese a câte trei module vestimentare – ca să reprezinte cele 12 luni ale anului. Pentru iarnă mă gândisem ca primul strat al rochiei, să fie conceput ca o  fereastră, pe care sunt prinse flori de gheaţă şi dedesubt se văd lunile celelalte, ilustrate ca niște peisaje suprapuse-februarie şi martie.

          „Când am auzit de Rochia Calendar am rămas aşa” (mimând o faţă uimită). „Pentru mine, femeia asta e un spectacol în mişcare!”, a spus Andreea Marcu, care asculta discuţia noastră atentă.

Rochia Calendar
Proiectul Rochiei Calendar

          Călina are şi un blog unde tratează diferite teme legate de modă. Momentul în care ea a lansat Diva şi Divanul a fost anul 2007. „Ce însemna atunci un blog de modă?” 

          „Eu am început blogul fiindcă vorbesc foarte mult şi atunci trebuia să vorbesc şi în exterior. Şi pentru că Internetul ne oferea posibilitatea respectivă, celor care aveam ceva de zis la momentul respectiv, am ales să fac acest blog (n.r. Diva şi Divanul). I-am dat acest nume, Diva şi Divanul nu pentru că Divanul ar fi masculinul de la Divă, ci pentru ceea ce consideram eu la momentul cu pricina: multe dintre divele  de atunci și de acum  sunt nişte dive făcute…pe divan.  Existau  câteva bloguri de modă foarte bune care între timp au dispărut. Depinde foarte mult şi cui te adresezi, pentru că blogul meu nu e un blog de fashion în sensul dat acestui cuvânt actualmente; e puţin mai specializat. În general,  pe blog,  încerc să abordez subiecte mai puţin cunoscute, cumva de nişă. Ciudăţenia e că nu mă interesează să fiu atât de citită (râde). Prefer ca cititorii mei să fie autentici, cei pentru care nu trebuie să plătesc ca să le atrag atenţia. Prefer să fie mai puţini şi mai valoroşi.

          Aceasta a fost prima parte a interviului. Mâine veţi putea citi continuarea aici, pe blog. 

 

Seară frumoasă,

Mademoiselle Critique

          Sursa foto: fotografii executate în atelier; înmânate personal de Călina Langa; Crina Prida.

Leave a Reply

%d bloggers like this: