Femei care au schimbat istoria. Episodul 3: Regina Maria – Regina-Mamă, Regina-Soldat, Regina-Infirmieră

În pofida scandalurilor provocate de viaţa privată şi a numeroaselor campanii de denigrare (din Primul Război Mondial şi din al Doilea Război Mondial), actele de caritate şi jertfă ale Reginei Maria sunt prea puţin cunoscute de către publicul larg. De aceea, am ales să vorbesc în partea a doua despre acestea, iar nu despre alte aspecte personale.

Regina Maria, fotografie din anul 1928
Regina Maria, fotografie din anul 1928

În timpul Primului Război Mondial, Regina Maria a fost implicată atât direct, cât şi indirect în numeroase acţiuni de caritate şi binefacere. Tot în Primul Răboi Mondial, Regina Maria a cunoscut-o pe Ecaterina Teodoroiu, brava eroină de la Jiu:

          „Pornirăm, cu Ileana pe genunchii mei, sa vizităm pe ofiţerii noştri răniţi, care acum sunt îngrijoraţi în spitalul Crucii Roşii. Am intrat în celelalte odăi şi am vorbit cu aproape toţi răniţii. Aici văzurăm şi pe tânăra eroină Ecaterina Teodoroiu.”

Regina îşi implica şi propriii copii în munca de „voluntariat” pe timpul războiului, muncind bras à bras alături de fiii ei. În cele din urmă, Regina ajunsese să fie numită „mamă”, fiindcă tot mai mulţi soldaţi îşi pierduseră rudele (şi implicit mamele) în timpul războiului. Iată ce spune dânsa despre acestea:

„… munceam îndoit pentru bolnavii şi răniţii de prin toate spitalele, şi mă ducea din ce în ce mai mult printre sărmanii nenorociţi din mahalalele oraşului. Cred că sunt puţine regine care au văzut asemenea privelişti şi care au călcat în locuri pline de atâta înfiorătoare şi neînchipuită mizerie. Toţi fiii, în acele vremuri, fiind smulşi de lângă mamele lor, întrucâtva ajunsesem eu mama tuturor, simbolul supremului ajutor, căutat de orice om, în ceasuri de durere. Am văzut bătrâni de 70 de ani care-mi ziceau: mamă. Dintre toate lucrurile triste, priveliştea prizonierilor e cea mai tristă. Aş face orice ocol, în drumul meu, ca să ajut un prizonier, fără să îmi pese din ce naţie face parte. ”

 

Regina Maria, în timpul unei vizite la unul din spitale, în anul 1917
Regina Maria, în timpul unei vizite la unul din spitale, în anul 1917

Regina Maria a dorit de la început înfiinţarea unui spital al ei, unde să primească şi să îngrijească bolnavii şi răniţii, însă văzând că oportunitatea nu se ivea, aceasta făcea vizite zilnice în spitalele de lângă Bucureşti, iar după, în cele din Iaşi, unde familia regală trăia in exil:

            „Mi se spusese că ordinele au fost executate, însă când ajunsei la Iaşi, descoperii că nu se luase nici o măsură şi că nenorociţii noştri răniţi mureau ca muştele, nu din pricina rănilor ci a penumoniei căpătate de pe urma frigului din spitale. Deoarece nu erau lemne pentru încălzitul cazanelor, nu li se putea spăla nici rufele, astfel că zăceau în pat jumătate goi, sau în cămăşi aşa de murdare încât nu era cu putinţă să scape de infecţie. Mă hotărâsem să renunţ la înjghebarea unui spital al meu ca să pot ajuta toate celelalte spitale, care sufereau de atâtea lipsuri şi să împart între ele nenumăratele lucruri ce cu atâta grijă le adunasem.”

Regele Ferdinand I împreună cu Regina maria, decorând militarii care au luptat la Mărăşeşti
Regele Ferdinand I împreună cu Regina maria, decorând militarii care au luptat la Mărăşeşti

Pe lângă numeroasele acte de caritate şi binefacere, Regina scria articole în ziare, în care îi încuraja pe soldaţii români. Puţină lume ştie că era în relaţii foarte bune cu emblematicul Nicole Iorga şi că a scris mai multe articole pentru ziarul său:

          „Pentru a îmbărbăta pe cei de pe front şi pentru ca gândul meu să pătrundă până la ei, începui să scriu prin ziare articole care erau citite mai ales de soldaţi. Era o încurajare ce le-o trimiteam şi primii drept răspuns multe scrisori ce mă mişcară adânc. ”

Legat de una din numeroasele vizite la spitalele din Moldova şi legat de relaţia ei cu România, ţară străină la începutul şederii ei, R.M. spunea următoarele:

          „Când am ajuns, în sfârşit în Dumbrăveni, pe la amiază, am fost mişcată mult de felul în care am fost primită. La auzul imnului nostru naţional, ochii mi se umplură de lacrimi.”

Regina Maria, în uniforma de comandant al Regimentului 4 Roşiori
Regina Maria, în uniforma de comandant al Regimentului 4 Roşiori

Menţionând totodată şi despre ultimatumul dat de Puterile Centrale şi despre cererea capitulării necondiţionate, Regina îşi amintea următoarele:

            „…înţelesei în acea clipă ca niciodată, până atunci, cât de temeinic eram eu legată de poporul meu şi cât de mult mă simţeam a lui. A mă smulge de pe acest pământ, s-ar chema să mă smulg din rădăcini. Dacă ne e scris să murim, să murim cu fruntea sus, fără să ne mânjim sufletul, iscălind cu numele nostru osândirea la moarte. Să murim rămânând dârji, strogând lumii întregi indignarea noastră faţă de nemernicia ce se aşteaptă de la noi.”

După exilul de la Iaşi şi după reuşitele României în Primul Război Mondial alături de Antanta, Familia Regală s-a reîntors la Bucureşti, la Buftea, aducând cu sine nu doar victoria, ci şi împlinirea idealului ţării: unirea tuturor ţărilor româneşti în una singură sub numele de România, la data de 1 Decembrie 1918. Privind înapoi în trecut, rememorând episodul venirii ei în România, Regina povestea, nostaligică, despre Marea Unire şi despre începuturile ei în România:

            „Totuşi, calea a fost lungă şi am lăsat multe dureri şi bucurii în urma noastră. Ţara mică şi nouă era mulţumită să aibă o prinţesă înrudită cu toate casele domnitoare din Europa, nepoata bătrânei regine Victoria, nepoata ţarului Rusiei, vară primară cu împăratul Germaniei, şamd… Eram prea tânără pe atunci ca să-mi dau seama cât de mare a fost bucuria ţării; învăţam cu mare greutate rolul meu de femeie, ir ideile policite sau naţionale erau toate pentru mine neînţelese pe acea vreme, şi apoi nu fusesem pregătită pentru jertfele ce s-az cerut de la mine din prima zi în care am sosit. Mi se pare că românii m-au primit de la început cu dragoste; pesemne le plăcea chipul meu şi părul meu bălai. Era vădit că tinereţea şi nevinovăţia mea îi uimea şi totodată îi înduioşa. Iar acum, după aceşti ani doi ani cumpliţi, ne întoarserăm biruitori în ciuda nenorocirii şi a umilinţei, iar visul de veacuri al României, era acum împlinit. Nu e de mirare că-şi ieşise poporul din fire de atâta bucurie, nu e de mirare că până şi pietrele de sub picioarele noastre păreau că aclamă şi că se îmbată de gloria întoarcerii. Uitându-mă de sus, la toate acele feţe întoarse spre mine, mi se părea că citesc în ochii fiecăruia suferinţele prin care trecuseră.”

 

1 Decembrie 1918, Piaţa Palatului. Intrarea lui Ferdinand I şi a Reginei Maria în capitală.
1 Decembrie 1918, Piaţa Palatului. Intrarea lui Ferdinand I şi a Reginei Maria în capitală.

Regina Maria a României a primit de-a lungul vieţii sale numeroase distincţii pentru operele sale de binefacere, printre care şi titlul onorific de comandant al Regimentul 4 Roşiori, regiment care a fost ajutat de nenumărate ori de Regina-Mamă.

Regina-Mamă, Regina-Soldat sau Regina-Infirmieră, Maria, Regina României în perioada 1914 – 1927, a fost un adevărat şi brav model al regalităţii şi al nobleţei, în pofida scandalurilor în care a fost implicată. Adesea a fost arătată cu degetul pentru scandalurile amoroase, iar rareori munca sa a fost recunoscută şi apreciată cu adevărat. Am putea enumera o mulţime de motive pentru care Regina Maria a schimbat istoria ţării noastre, însă mă voi limita doar la aceste două articole.

Regina Maria încoronată, 1922
Regina Maria încoronată, 1922

Trăiască regina!

Prima parte a serialului o puteţi citi aici.

Bibliografie şi videografie:

Opera literară a Reginei Maria

România Liberă, Despre Marea Unire prin ochii Reginei Maria

Regimentul 4 Roşiori şi Regina Maria

TVR 1, Film documentar despre Regina Maria

%d bloggers like this: