Les ART Files: Iuliana Pislaru, designerul care creează armuri de poveste

Într-o zi de sâmbătă sau duminică, după ce venisem de la prezentarea de modă a Călinei Langa a proiectului Rochia Calendar – Primăvara, Iuliana (Pislaru) m-a invitat acasă la ea la o poveste şi un ceai. Am acceptat, desigur, dar n-aveam la mine întrebările pentru interviul pe care stabilisem că i-l voi lua. Este amuzant faptul că eu şi Iuliana ne-am cunoscut pe Internet, când ea încă locuia în Constanţa. Acum, ca s-a mutat în Cluj-Napoca, ne-am împrietenit şi facem mereu schimburi de idei interesante. Motiv pentru care am propus-o pentru următorul Les ART Files. Discuţia noastră din acea zi a luat forma unui interviu, la un moment dat, şi mi-a fost ciudă că nu am înregistrat nimic. Dar am făcut interviul, până la urmă:

 

Iuliana Pislaru în atelierul ei de creaţie
Iuliana Pislaru în atelierul ei de creaţie

Alexandra Rați: De unde izvorăşte pasiunea ta pentru designul vestimentar…?

Iuliana Pislaru: Hm… Grea întrebare. Nu cred că este neapărat vorba despre o pasiune pentru design vestimentar, cât mai mult o pasiune pentru a crea ceva, a face ceva cu mâinile tale… ceva de care tu și alte persoane să vă bucurați, iar această pasiune de a crea o am de mică. Cred că pasiunea către designul vestimentar s-a dezvoltat pentru că de când mă știu îmi modificam hainele, pentru a fi diferite (câteodată și din nevoie, reciclând hainele vechi sau care nu îmi mai erau bune pentru a fi purtate cât mai mult).

Atelierul de creaţie al Iulianei şi schiţele ei.
Atelierul de creaţie al Iulianei şi schiţele ei.

A.R.: Acum ceva timp, Iuliana îmi povestite că a absolvit o Şcoală de profil şi am întrebat-o cum s-a dezvoltat în cadrul acestei şcoli:

I.P.: Am absolvit cursul de Design Vestimentar al Școlii de Arte Populare din Constanța în 2011 (cursul a durat 3 ani). Practic, acest curs m-a introdus în lumea designului vestimentar. Până atunci aveam doar o vagă idee despre ce înseamnă acest lucru. Obișnuiam să fac schițe de modă, să mă uit la colectiile designerilor, dar nu prea știam cum merg lucrurile exact. Acolo am primit baza de cunoştinţe pe care eu m-am dezoltat ulterior, mi-am îmbunătățit desenul, am învățat istoria costumului, istoria artei și cum să mă raportez la ele, am învățat tehnici simple de cusut pe care le-am dezvoltat apoi în mai mulţi ani de muncă individuală.

Hainele create de Iuliana
Hainele create de Iuliana

A.R.: Îţi pasă de trenduri?

I.P: Îmi place să fiu atentă la tot ce mișcă în lumea modei, iar de multe ori mă las influențată în mod inconștient de anumite trenduri care îmi ating preferințele. Se mai întâmplă să creez o piesă vestimentară care se încadrează într-un anumit trend, dar nu caut să creez în acord cu trendurile pentru ca sunt efemere. Îmi place să creez pentru oamenii care au o peronalitate bine formată și a căror vestimentație exprimă din plin personalitatea lor, acele persoane nu dau o ceapă degerată pe trenduri sau modă.

Rochie din olecţia Minimal Retro, 2012
Rochie din colecţia Minimal Retro, 2012

A.R.: Moda românească are şi puncte forte, dar şi puncte slabe. Am fost curioasă să ştiu care sunt punctele slabe ale modei româneşti din punctul de vedere al Iulianei:

I.P.: Nu îmi place că în școli se învață faptul că designerul trebuie doar să vină cu ideea, iar în școlile din afară croitoria se ia foarte în serios. Concepția aceasta ține foarte mult pe loc dezvoltarea tinerilor designeri (dar poate chiar asta se dorește) cărora le este foarte greu din punct de vedere financiar să se dezvolte, fiindcă depind de multe alte persoane care să-i ajute în producție. Dacă ar cunoaște și partea de croitorie le-ar fi mai ușor să să își pună singuri în practică ideile.

 

Nu îmi place faptul că prea mulți designeri se axează pe creații de seară sau rochii de mirese, ce-i drept, acestea le aduc venit, dar este de-a dreptul plictisitor, uneori. De câte ori ai nevoie de o rochie elegantă de seară într-un an? Nu mai spun de o rochie de mireasă.

 

Nu îmi place faptul că designerii români care au reușit să intre cu succes pe piața internațională s-au plafonat în a crea același stil de vestimentașie pentru a-și menține veniturile. De fapt, nu am nimic împotriva acestui lucru, dar să mai facă și altceva nou pe lângă.

The Photographer Collection
Colecţia The Photographer, 2013

A.R.: Designeri români pe care îi apreciezi şi a căror muncă o urmăreşti?

I.P.: Lucian Broscățean, Lena Criveanu, Florin Dobre, Corina Vlădescu, Andreea Andras, 1o9, Adelina Ivan şi alţii.

A.R.: Dar designeri străini?

Preferaţii mei sunt Dries van Noten, Antonio Marras, Gary Graham, Alber Elbaz, Yohji Yamamoto, Haider Ackermann și, câteodată, The Row, Proenza Schouler.

A.R.: Am avut o discuţie despre Schiaparelli vs. Chanel împreună cu Iuliana. Am întrebat-o pe Iuliana cine câştigă:

I.P.: Schiaparelli, pentru că Chanel s-a conformat aceleluiași stil destul de sobru și aceleiași siluete, pe când Schiaparelli a fost mai visătoare, mai îndrăzneață, mai jucăușă.

Inspired by Klimt
Colecţia Inspired by Klimt, 2014

A.R.: Armura a luat naştere în…, cum…

I.P.: Armura a luat naștere prin anul 2012, din dorința de a oferi o identitate creațiilor mele (deși nu cred în branduri). Trebuia să găsesc un nume, așa că m-am gândit la Armura, pentru că până la urmă hainele încă reprezintă o armură pentru noi, în cel mai simplu sens.

 

Colecţia Inspired by Klimt, 2014
Colecţia Inspired by Klimt, 2014

A.R. Este Armura un brand 100 % românesc sau are şi alte influenţe?

I.P.: Sincer, chiar nu știu. Lucrez de prea puțin timp ca să pot spune cu siguranță. Încă experimentez foarte mult. Cred că este 100% eu.

Interviul întreg pe care i l-am luat Iulianei îl puteţi citi în curând în noul număr Whisper Magazine. Piesele Iulianei le puteţi găsi pe Breslo, aici.

 

Sper că v-a plăcut interviul. Aştept comentariile voastre cu propuneri pentru următorul episod din Les ART Files.

Alexandra

Credit foto: Marian Pislaru

Leave a Reply

%d bloggers like this: