Preţul luxului

Pornind de la articolul semnat Shannon Whitehead pentru Huffington Post, mi-am adus aminte de un documentar marca BBC intitulat “Preţul luxului”, pe care l-am văzut acum ceva timp (articolul îl aveam de ceva vreme scris, doar ca încă nu îl publicasem).

În “Preţul luxului”, câţiva tineri sunt trimişi în câteva ţări din lumea a treia. Pe lângă problemele privind traficul de droguri sau prostituţia, mi-a atras atenţia o ală problemă prezentată în documentar: cea a consumului vestimentar. Da, consum vestimentar. Consumăm, poate, mai multe haine decât am consuma mâncare.

Câteva fashioniste înrăite au fost trimise în India. Evident, nu erau pregătite să întâmpine mediul de viaţă a suburbiilor şi nici să vadă cum erau trataţi muncitorii în fabricile indiene. Timp de câteva zile, domnişoarele consumatoare de modă au putut lucra în fabricile indiene, unde se scot pe bandă rulantă produse pentru branduri fast fashion gen H&M, Zara, etc. Probabil că aţi întâlnit de multe ori eticheta “Made in India”.

Să descriu puţin exact condiţiile de lucru şi activitatea muncitorilor: oamenii lucrau exact ca nişte sclavi pentru două lire pe zi; dormeau în fabrici, fiindcă nu îşi permiteau să piardă timpul pe drumuri (unii nu îşi văzuseră familiile de săptămâni întregi). Ştiu că suna ireal, însă aceste lucrui se întâmplă cu adevărat în India şi în alte ţări asemănătoare.

Să nu mai menţionez copiii – mulţi dintre ei nu aveau vârsta legală (unul în vârstă de 9 ani!) de muncă şi erau bătuţi frecvent fiindcă nu îndeplineau ordinile sau sarcinile impuse de către şefii lor.

Evident, fashionistele au început să plângă când au văzut cum stă, de fapt, situaţia cu fast-fashionul: cine şi cum creează, de fapt, hainele pentru brandurile adulate de către milioane de adolescente.

După finele documentarului, m-am uitat la cele cinci dulapuri ale mele, imense şi pline de haine, gândind: am o bluza H&M cu eticheta inscripţionată “Made in Bangladesh”. Mai am o fusta tot H&M, pe care scrie “Made in Romania”. Cred că asta spune tot.

Eu nu mi-am mai cumpărat o haină, respectiv un pantof din mall de multe luni de zile. Nici măcar nu îmi aduc aminte care a fost ultima haină cumpărată de mine din mall. De fapt, am găsit mult mai multe comori în second hand-uri decât în mall (gen sacoul Escada din lână de Angora de la Tabita).

Înainte să vă avântaţi în magazinele din mall pentru noile colecţii, nopţi albe infernale de discounturi sau gândindu-vă, pur şi simplu, că “am nevoie de o rochiţă nouă de la brandul X”, gândiţi-vă cât trudeşte cineva pentru rochiţa aia nenorocită. Mai bine zis, pentru sutele de rochiţe care se află pe rafturile brandurilor fast fashion. Două lire pe zi, în mizerie, chin şi amar. Cred că spune totul. Luxul nu este lux pentru unii, iar brandurile fast fashion ar trebui să ştie asta de la oamenii care le confecţionează hainele.
FUCK-LUXURY

Sursa imagine: twitter.com

Comments 0

  • Exact acelasi documentar l-am vazut si eu cu ceva timp in urma.Mi-a lasat un gust amar si atunci am deschis ochii pentru prima oara.Sunt oameni care munesc intr-un stres continuu si in niste conditii mizere pentru ca noi sa platim niste preturi exorbitante pentru ce? Pentru nimic! Companiile precum H&M,Zara,Mango au descoperit ca pretul de fabricare in tarile subdezvoltate este foarte mic si produc angro in acele locuri pentru a le putea vinde la supra-pret in tarile in curs de dezvoltare sau dezvoltate.Suntem insa un popor care este condus de doctrine gresite si uitam sa ne gandim si la cei din jurul nostru.Nevoile noastre devin uriase( cel putin in materie de fashion).Poate vom invata sa apreciem lucrurile cu adevarat importante.

    • Ai mare dreptate in ceea ce spui. Acesta e motivul pentru care nu imi mai cumpar haine din mall – pur si simplu nu merita sa dai 100 RON pe un hanorac cand intr-un outlet sau second il gasesti la preturi mai mult decat rezonabile. Partea nasoala e ca si Romania este o tara de genul celor mentionate, fiindca si in tara noastra exista mana de lucru ieftina. Eu cred ca oamenii nu vor invata niciodata sa aprecieze in totalitate lucrurile cu adevarat importante. Acest lucru necesita educatie, iar educatia, in zilele noastre, este extrem de rara.

Leave a Reply

%d bloggers like this: